Fermierii sunt puşi în faţa unei dileme complexe. Trebuie să facă faţă cererii mondiale de hrană şi energie şi în acelaşi timp să conserve resursele naturale vitale atât de esenţiale succesului lor.
Agricultura foloseşte două treimi din rezervele de apă dulce ale planetei. Adăugaţi îngrijorarea experţilor legată de impactul potenţial al schimbărilor climatice asupra furnizării de hrană. În fiecare an, seceta puternică în zonele agricole sensibile afectează producţia locală şi preţul alimentelor.
Unul dintre răspunsuri este legat de potenţialul natural al seminţelor – prin obţinerea de producţii maxime şi reducerea resurselor naturale necesare semănării, creşterii şi recoltării fiecărui hectar. Azi, ultimele descoperiri în domeniul biotehnologiei şi îmbunătăţirea metodelor de producţie ajută fermierii să obţină mai mult de la fiecare picătură de apă, combustibil şi îngrăşământ si de la fiecare hectar de pământ decât în orice altă periodă din istorie.
Acum cantitatea de energie necesară obţinerii unei tone de porumb este cu 30% mai mică decât acum 10 ani. Este nevoie de mai puţină apă şi o cantitate mai mică de pesticide. Ca administratori ai pământului, fermierii înteleg cel mai bine provocarea de a conserva mai mult. Ei merită cele mai bune unelte posibile.